Data de 7 ianuarie este o zi cu o semnificație aparte în istorie, fiind marcată de o serie de evenimente importante și de nașterea sau trecerea în neființă a unor oameni care au devenit celebri prin realizările lor. Să aruncăm o privire mai atentă asupra câtorva momente cheie petrecute de-a lungul timpului în această zi.
Nașterea poetului simbolist Ion Minulescu
Unul dintre principalele evenimente ale zilei de 7 ianuarie este nașterea poetului Ion Minulescu în 1881, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, la București. Minulescu a rămas orfan de tată de mic copil, acesta murind chiar în noaptea de Revelion, cu puțin timp înainte ca micuțul Ion să vină pe lume. Primii ani din viață și i-a petrecut la Slatina, în casa bunicilor din partea mamei, iar apoi a urmat școala primară și gimnaziul la Pitești, orașul natal al mamei sale.
Încă din perioada adolescenței, Minulescu și-a manifestat pasiunea și talentul pentru poezie. Prin 1897, pe când era elev de liceu, a publicat primele sale poeme în revista „Povestea vorbei”, sub pseudonimul (I.M.) Nirvan. Un an mai târziu, în 1898, s-a mutat la București, unde s-a înscris la un liceu particular. Aici și-a continuat studiile, terminând două clase într-un singur an și obținând diploma de absolvire și bacalaureatul.
La vârsta de 19 ani, în 1900, Minulescu a plecat la Paris pentru a urma Facultatea de Drept. Însă mediul artistic al capitalei franceze l-a atras mai mult decât studiile, astfel că și-a petrecut o bună parte din timp în compania artiștilor parizieni. Tot în această perioadă i-a cunoscut pe unii dintre cei mai importanți artiști români ai vremii, precum Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Jean Steriadi sau Cecilia Cuțescu-Storck, dar și pe actorii Maria Ventura și Tony Bulandra.
Reîntors la București în 1904, Minulescu a continuat să cultive o imagine de boem nonconformist, cu un stil vestimentar extravagant și o agitație permanentă care îi confereau o aură de excentricitate. Frecventa cafenelele literare ale Bucureștiului, printre care și celebra cafenea Kübler de pe strada Imperială, colț cu Calea Victoriei, loc de întâlnire pentru scriitori precum Dimitrie Anghel, Panait Cerna sau Andrei Naum.
Debutul literar propriu-zis al lui Minulescu a avut loc abia prin 1906, după cum mărturisea chiar el într-un interviu: „După îndelungate tratative, mai mult diplomatice decât literare, reușesc să public în «Viața literară și artistică» a lui Ilarie Chendi – care se găsea în ceartă cu «Semănătorul», patronat de N. Iorga, – poezia «Celei care minte», pe care o prezentasem ca tradusă după un papirus egiptean”.
Opinia criticilor literari ai vremii asupra poeziei lui Minulescu a fost împărțită. Unii, precum Eugen Lovinescu, George Călinescu sau Tudor Vianu, au contestat autenticitatea versurilor sale simboliste. În primul volum din „Critice” (1920), Lovinescu afirma că „În d-l Minulescu, alături de poet, mai e însă și un fumist. Lângă versuri simțite găsim versuri nesincere, simple jocuri de cuvinte ale unui funambul”.
Cu toate acestea, volumul său de debut, „Romanțe pentru mai târziu”, a stârnit vii controverse și a dat naștere unui adevărat fenomen literar, asa-numita „industrie a parodiei minulesciene”, după cum o numea criticul Tudor Vianu.
Ion Minulescu s-a stins din viață la 11 aprilie 1944, în București, în timpul bombardamentelor americane, în urma unui colaps cardiovascular. A fost înmormântat alături de soția sa, poeta simbolistă Claudia Millian, la Cimitirul Bellu din Capitală.
Nașterea Elenei Ceaușescu
O altă „aniversare” care marchează ziua de 7 ianuarie este nașterea Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, undeva între anii 1916 și 1919. Data exactă a nașterii sale a fost modificată ulterior din rațiuni știute doar de partid.
Originară din satul Petrești, județul Dâmbovița, dintr-o familie de țărani săraci, Elena Ceaușescu a avut o copilărie dificilă. Potrivit unor zvonuri locale, era poreclită „Păsărica” deoarece nu obișnuia să poarte lenjerie intimă.
Avea să-l întâlnească pe Nicolae Ceaușescu, un tânăr cu un background similar, și el provenind dintr-o familie modestă din Scornicești. Lenuța, cum era alintată, nu a fost niciodată o elevă strălucită, mulțumindu-se cu doar patru clase primare, deoarece nici părinții nu își doreau să devină o intelectuală.
Mutarea în București și apropierea de cercurile comuniste au reprezentat un moment decisiv în viața Elenei Ceaușescu. Adusă în Capitală de fratele ei mai mare, Gogu Petrescu, a devenit textilistă și s-a înscris în partidul comunist în 1937, fără a participa însă activ la vreo acțiune a acestuia. Ulterior, în anii ’70, au apărut poze trucate care îi plasau pe soții Ceaușescu la mari mitinguri muncitorești.
Influența Elenei Ceaușescu a crescut treptat, ajungând să fie numită „Savant de renume mondial” și atribuindu-și lucrările unor cercetători. Dar a sfârșit prin a fi considerată inspirația malefică a lui Nicolae Ceaușescu, cei doi sfârșind împușcați în timpul Revoluției din decembrie 1989.
Abolirea pedepsei cu moartea în 1990
Ziua de 7 ianuarie 1990 marchează un moment important în istoria legislației românești, și anume abolirea pedepsei cu moartea. Decizia a fost luată în primele zile de după căderea regimului comunist, pe fondul presiunilor populare de a-i trimite pe liderii comuniști în fața plutonului de execuție pentru crimele comise.
Eliminarea pedepsei capitale pentru infracțiuni comise pe timp de pace fusese reafirmată încă din 1923, în articolul 16 al Constituției din acel an. Însă regimul autoritar al regelui Carol al II-lea a reintrodus-o în anumite cazuri în 1938, printr-o lege de punere în acord a Codului Penal cu noua Constituție regală.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimul antonescian a extins semnificativ lista infracțiunilor pasibile de pedeapsa cu moartea, incluzând fapte precum jaful, insurecția, rebeliunea, trădarea sau spionajul. În perioada comunistă, între 1965 și 1989, au fost executate 104 de persoane în baza sentințelor pronunțate de Tribunalul Militar București.
Revoluția din decembrie 1989 a creat contextul pentru abolirea definitivă a pedepsei cu moartea. La 7 ianuarie 1990, prin decretul-lege nr. 6, pedeapsa capitală a fost înlocuită cu detenția pe viață. Câteva zile mai târziu, pe 12 ianuarie, sub presiunea mulțimii care cerea condamnarea liderilor comuniști, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) a decretat scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român și organizarea unui referendum pe tema pedepsei cu moartea pentru data de 28 ianuarie.
Perspectiva acestui referendum a stârnit controverse, astfel că, cu zece zile înainte de data stabilită, CFSN a decis anularea lui, concomitent cu anularea decretului prin care PCR fusese scos în afara legii. Conducerea CFSN, prin vocea lui Ion Iliescu, a recunoscut că ideea referendumului a fost o greșeală politică.
Interzicerea definitivă a pedepsei cu moartea a fost consacrată prin noua Constituție adoptată în 1991, care garanta dreptul la viață și stipula clar că nimeni nu poate fi condamnat la moarte în România. Ultimele persoane executate au fost soții Nicolae și Elena Ceaușescu, în ziua de Crăciun a anului 1989.
Alte evenimente semnificative
Pe lângă momentele deja menționate, de-a lungul timpului ziua de 7 ianuarie a mai consemnat și alte evenimente demne de remarcat:
- În 1927 a fost înființată echipa de baschet demonstrativ Harlem Globetrotters în Chicago, Illinois, de către Abe Saperstein. Numele de Harlem a fost ales după cartierul newyorkez cu același nume, celebru pentru comunitatea sa afro-americană. De-a lungul existenței sale, echipa a susținut peste 20.000 de spectacole în 118 țări.
- Tot în 1927 a avut loc prima convorbire telefonică transatlantică, între New York și Londra. Aceasta s-a desfășurat între un redactor al cotidianului londonez Daily Mail și un corespondent al ziarului aflat la New York. În lipsa unor cabluri telefonice subacvatice, transmisia a fost realizată cu ajutorul undelor radio, printr-o stație aparținând serviciului poștal britanic. Convorbirea de 3 minute a costat 15 lire sterline, echivalentul a 75 de dolari la vremea respectivă.
- Lumea științei îl comemorează pe 7 ianuarie pe inventatorul și fizicianul Nikola Tesla, unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Tesla s-a stins din viață în 1943 la New York, la vârsta de 86 de ani. Invențiile și activitatea sa teoretică au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ și au contribuit decisiv la cea de-a doua Revoluție Industrială.
- 7 ianuarie 1958 a marcat dispariția lui Petru Groza, politician român din perioada interbelică și de după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste între 1945-1952 și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție echivalentă cu cea de șef al statului) din 1952 până la moarte. Groza a fost impus ca premier de către sovietici în 1945, sub amenințarea neretrocedării Transilvaniei, și a jucat un rol important în consolidarea puterii comuniste în România.
- Pe 7 ianuarie 1989 s-a stins din viață, la vârsta de 87 de ani, împăratul Hirohito al Japoniei, cel mai longeviv monarh din istoria Țării Soarelui Răsare, cu o domnie de 62 de ani. În 1946, după înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, Hirohito a fost nevoit să renunțe la statutul divin conferit de tradiție împăratului. Sub domnia sa, Japonia a redevenit o mare putere, de data aceasta economică, la nivel global.
Chiar dacă atentatul terorist de la revista Charlie Hebdo din Paris a avut loc în 2015, el rămâne asociat cu data de 7 ianuarie în memoria colectivă. În dimineața acelei zile fatidice, doi atacatori mascați și înarmați au pătruns în redacția săptămânalului satiric francez și au deschis focul, ucigând 12 persoane (dintre care 10 jurnaliști și 2 polițiști) și rănind alte 11. Motivul atacului a fost publicarea de către revistă a unor caricaturi considerate ofensatoare la adresa profetului Mohamed și a religiei islamice în general.
În concluzie, putem afirma că 7 ianuarie este o zi cu o încărcătură istorică semnificativă, care ne amintește că, dincolo de firele nevăzute care leagă între ele diferite destine și evenimente, fiecare zi reprezintă o pagină dintr-o poveste mai mare, pe care o scriem cu toții. O zi în care oameni de seamă au venit pe lume sau au părăsit această lume, în care au avut loc premiere tehnologice sau descoperiri științifice, în care s-au luat decizii politice cruciale sau s-au petrecut tragedii ce au marcat o epocă.
Fiecare dintre noi suntem chemați să reflectăm la semnificația timpului pe care îl trăim și să ne punem întrebarea ce fel de amprentă dorim să lăsăm, la rândul nostru, asupra istoriei. Vă invit să distribuiți acest articol dacă l-ați găsit interesant și să contribuiți cu propriile gânduri și perspective într-un comentariu mai jos. Împreună putem contura o imagine cât mai completă a ceea ce înseamnă o zi cu adevărat istorică.
Sursa imaginii: Adevărul (arhivă)
Etichete: Ion Minulescu, Elena Ceaușescu, pedeapsa cu moartea, Nikola Tesla, Petru Groza, Hirohito