Dacă cineva v-ar întreba ce diferențiază omul de animal, primul lucru la care v-ați gândi ar fi rațiunea. Omul este rațional. Animalele nu. Abia apoi ne-am gândi la mersul biped, degetul opozabil și unghiile plate.
Ce înseamnă de fapt rațiunea?
Dar gândiți-vă bine – ce este de fapt rațiunea? Câinii și șobolanii trăiesc în haite, se supun regulilor comune, au legi și ordine în comunitățile lor. Maimuțele, păsările și chiar furnicile știu să folosească unelte.
Animalele, chiar și cele mai primitive, își planifică acțiunile. Au emoții. Cu siguranță au psihic și conștiință. Dar nu sunt raționale.
Atunci ce anume avem noi în plus? Ce este această faimoasă rațiune?
Apropo… Rațiunea – activitatea cognitivă a omului, capacitatea de a gândi logic și creativ.
A devenit mai clar? Nu prea. O maimuță care folosește un băț pentru a scoate termite dintr-un mușuroi – gândește logic și creativ. Și cu siguranță a învățat că în acest fel poate obține o gustare.
Adevărul abstract și rațiunea umană
Ajungem astfel la o înțelegere foarte ciudată, aproape filozofică. Există un adevăr abstract. Adică felul în care există lumea. Independent de dorințele, reprezentările și senzațiile noastre.
Și rațiunea este capacitatea noastră de a lucra cu acest adevăr. De a vedea nu doar ceea ce ne arată organele de simț și sistemul hormonal, ci lumea așa cum este ea. Măcar în unele aspecte ale sale.
Rațiunea este imposibilă fără căutarea adevărului. Fără onestitate. Fără hotărârea de a afla adevărul, oricare ar fi acesta. De aici începe rațiunea, nu doar din satisfacerea nevoilor biologice prin puterea de calcul a creierului.
Și după cum înțelegeți, credința este opusul.
În loc să caute adevărul – se bazează pe opiniile persoanelor cu autoritate și frica de respingere socială. Un comportament perfect animalic – și șobolanii ascultă de lideri și se tem de exil.
În loc să caute adevărul – un set de idei autoliniștioare și autoglorificate fără nicio dovadă.
Adevărul versus credință
Și se pare că pentru foarte mulți oameni. Foarte mulți. Pentru marea majoritate din istoria omenirii – adevărul nu contează absolut deloc. Nu le pasă de el.
Dacă discutăm serios despre nevoia de a ne raporta acțiunile, judecățile și valorile la o carte fantastică evreiască din antichitate – înseamnă că avem probleme cu rațiunea. Probleme mari.
Înseamnă că încă se poate obține recunoașterea ideilor false drept adevăr prin simple convingeri, dominație și manipularea emoțiilor noastre.
Ceea ce înseamnă că… nu am evoluat atât de mult față de maimuțe pe cât ne place să credem.
Și gradul iraționalității noastre este direct proporțional cu gradul credinței noastre.
Din fericire… omul este o ființă complexă. Este capabil să fie rațional și să caute adevărul într-o chestiune. Și să-l uite în alta.
Cum să privim credincioșii?
Mă întreabă unii (deși nu mai întreabă), cum mă raportez la credincioși. Pe toți sfinții! Cum să mă raportez?
Aproximativ la fel ca la ufologi, adepții Pământului plat sau ezoteriști. Important este să nu-mi sară în față spuma cu care își demonstrează corectitudinea presupunerilor lor. Și ca în rest, persoana respectivă să facă totuși ceva folositor.
Dar toate acestea – nu țin de rațiune. Țin de natura noastră animală. De ceea ce, apreciați ironia, idealurile religioase ne îndeamnă să combatem și să ținem sub control.
Așa că… când veți afirma că suntem o specie rațională – verificați neapărat statisticile despre credincioși. Nu doar despre cei religioși. Din întreaga lume.
Și, poate, nu veți mai face afirmații pripite.
Te invităm să împărtășești acest articol dacă te-a făcut să reflectezi asupra relației dintre rațiune și credință. Lasă un comentariu cu părerea ta despre cum putem cultiva mai mult gândirea rațională în societate.
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: rațiune, credință, evoluție umană, gândire critică, adevăr, religie