O conspiratie care a inflorit de zeci de ani contesta aterizarea pe Luna in 1969. Un singur om a fost de ajuns ca sa raspandeasca o idee falsa ca adevar incontestabil, prin cuvinte inselatoare si minciuni. Dar de unde au aparut toate aceste neadevaruri?
Escrocheria de 30 de miliarde de dolari a Americii
Bill Kaysing, un angajat al companiei Rocketdyne care a contribuit la construirea rachetelor pentru programul spatial american, a scris in 1976 un pamflet senzational intitulat „We Never Went to the Moon: America’s Thirty Billion Dollar Swindle”. Acolo a prezentat diverse dovezi pentru a argumenta ca SUA nu aveau capacitatea tehnica necesara pentru a trimite oameni pe Luna si a-i readuce in siguranta. Desi pareau neverosimile, argumentele sale au prins radacini adanci.
Acum, dupa 50 de ani, tot mai multi romani cred ca aselenizarile americane au fost falsificate:
- 21% dintre tinerii cu varste intre 24 si 35 de ani
- numai 13% dintre cei cu varsta de peste 55 de ani
Nici macar dovezi incontestabile precum rocile selenare aduse de astronauti, imagini de pe suprafata Lunii sau confirmarea misiunilor de catre rusi nu i-au convins. Intrebari fara raspuns la momentul respectiv hranesc si astazi indoielile:
- De ce nu se vad stele in poze?
- Unde este craterul de aterizare?
- Cum cad umbrele pe suprafata Lunii?
Conspirationistii cred ca toate misiunile Apollo au fost filmate in studio. Dar inainte de a demonta cele mai raspandite mituri, sa vedem cum s-a ajuns aici.
Cum a demascat Fox News falsa aselenizare?
Intr-un documentar difuzat in 2001, postul Fox News a afirmat fara nicio rezerva ca „nimeni nu a ajuns niciodata pe Luna”. Au prezentat din nou argumentele lui Bill Kaysing, sustinand intr-un fals sondaj ca 20% dintre americani cred in conspiratie.
„Pentru multi ani nu am vrut sa raspundem la aceste acuzatii stupide”, a declarat Roger Launius, fost istoric sef la NASA. „Dar, din moment ce o companie media serioasa le dadea credit, trebuia sa reactionam”.
Launius sustine ca maximum 5% din americani cred in conspiratia selenara, un procent umflat artificial prin modul in care sunt formulate intrebarile.
Indoielile au fost alimentate si de filme precum Diamonds are Forever (1971) sau Capricorn One (1978), care promovau ideea ca guvernul minte si falsifica misiuni spatiale importante. Desi este doar fictiune, linia dintre realitate si entertainment este extrem de subreda. Iar plictiseala şi paranoia ii fac pe multi sa creada astfel de inventii.
Cum au fost filmate aselenizarile din 1969?
Adevarul este ca tehnologia de filmare din epoca respectiva era extrem de limitata, iar efectele speciale foarte rudimentare comparativ cu cele de astazi. Doar filmul „2001 Odyssey in spatiu” al lui Stanley Kubrick reusea sa reproduca o experienta veridica in spatiu, desi cu mari greutati. Apollo 11 a fost transmis live la 600 de milioane de telespectatori, care erau cu ochii pe orice clipire suspecta.
Pe de alta parte, pastrarea secretului de catre cei 400.000 de angajati NASA timp de 50 de ani, fara scurgeri majore de informatie, este cu adevarat o misiune imposibila. Neclaritatile initiale au fost explicate ulterior prin detaliile tehnice complexe.
Rusii ar fi fost primii care ar fi demascat o eventuala inscenare. Aveau mijloacele necesare de a intercepta orice comunicare radio si semnale TV. Cosmonautul Alexei Leonov chiar a recunoscut ca s-a rugat pentru reusita americanilor: „Ii cunosteam pe cei de la bord. Imi doream cu toata inima sa reuseasca”.
Concluzii: o teorie a conspiratiei inofensiva?
Desi este suparatoare pentru astronauti si oamenii de stiinta care au muncit ani de zile pentru aceasta realizare istorica, teoria conspiratiei selenare pare inofensiva fata de cele referitoare la vaccinuri sau alte subiecte importante.
Nici macar presedintele american Donald Trump nu pare sa creada in ea, desi va incerca din nou in 2024 o noua misiune pe Luna. Va fi interesant de vazut daca si atunci vor exista noi teorii ale conspiratiei.
Poate ca persistenta mitului este chiar un compliment adus realizarii extraordinare a lui Apollo 11. Indiferent ce ar spune scepticii, acele clipe de pe Luna vor ramane in istoria omenirii ca un moment de referinta, care ne-a adus mai aproape de intelegerea Universului si de propriile noastre limite.
