Imaginea unui pirat cu un papagal colorat pe umăr a devenit atât de populară în cultura noastră încât aproape toată lumea și-l imaginează astfel. Această imagine vine în principal din literatura clasică, mai ales din romanul „Insula Comorilor” scris de Robert Louis Stevenson, unde personajul Long John Silver avea un papagal pe nume Căpitanul Flint.
Dar realitatea istorică este mult mai fascinantă decât ficțiunea. În timp ce majoritatea dintre noi credem că pirații țineau papagali doar pentru distracție sau ca animale de companie exotice, adevărul este că aceste păsări reprezentau de fapt o afacere foarte profitabilă pentru pirați.
Papagalii – o marfă de lux în Europa
În perioada marilor explorări geografice (între secolele XV-XVIII), papagalii din Lumea Nouă (America) erau considerați simboluri ale luxului și statutului social înalt în rândul nobilimii europene. Conform studiilor Universității George Mason, aceste păsări exotice erau extrem de căutate pentru:
- Penajul lor spectaculos și colorat
- Capacitatea de a imita vocea umană
- Raritatea lor în Europa
- Valoarea lor ca simbol al bogăției
„Papagalii americani erau atât de rari și valoroși încât doar cei mai bogați nobili europeni își permiteau să îi aibă”, explică istoricii.
Comercializarea animalelor exotice, în special a papagalilor și maimuțelor, a devenit rapid o afacere foarte profitabilă. Pirații, mereu în căutare de oportunități de câștig, s-au implicat activ în contrabanda cu aceste păsări rare pentru a satisface cererea tot mai mare din Europa.
Cât câștigau pirații din vânzarea papagalilor?
Prețurile din acea vreme sunt uluitoare când le comparăm cu valorile de astăzi. În secolul al XVIII-lea:
- Un singur papagal costa între 5-10 lire sterline
- Această sumă este echivalentă cu 1000-2000 de dolari în banii de astăzi
- Papagalii din specia Ara erau și mai scumpi, prețul lor fiind de 2-3 ori mai mare
- Pentru comparație, un marinar din Londra câștiga doar 2 lire sterline pe lună
Este important de menționat că aceste sume erau enorme pentru acele vremuri. Un marinar obișnuit trebuia să lucreze mai multe luni pentru a-și permite un singur papagal, iar din salariul său trebuia să își întrețină și familia.
De ce alegeau pirații să transporte papagali?
Pentru multe nave pirat mai mici, transportul papagalilor reprezenta o alternativă sigură și profitabilă la atacarea navelor comerciale mari. Iată câteva motive:
- Nu necesitau nave mari sau echipaj numeros
- Riscurile erau mai mici decât în cazul atacării altor nave
- Profitul era constant și predictibil
- Exista o cerere stabilă din partea negustorilor europeni
„Mulți oameni deveneau pirați nu din dorința de a jefui și ucide, ci pentru că nu găseau alte slujbe bine plătite în orașele mari”, explică istoricii, mai ales în perioadele când englezii se luptau cu olandezii pentru supremația maritimă și economică.
Putea un pirat să își permită să țină un papagal ca animal de companie?
Deși unii pirați mai bogați își permiteau să păstreze papagali ca animale de companie pentru a-i distra în lungile călătorii pe mare, pentru majoritatea acestea erau strict marfă pentru vânzare. Motivele sunt evidente:
- Prețul unui papagal reprezenta mai multe salarii lunare ale unui marinar
- Păsările erau considerate mult prea valoroase pentru a fi ținute ca simple animale
- Nu există dovezi istorice că pirații țineau în mod obișnuit papagali ca animale de companie
Totuși, dacă un pirat de succes decidea să păstreze o astfel de pasăre și echipajul era de acord (având în vedere că prada era de obicei împărțită în mod egal), un papagal vorbitor putea deveni un companion agreabil în condițiile dure ale vieții pe mare.
„Te invităm să împărtășești acest articol cu prietenii tăi pasionați de istorie și să ne urmărești pentru mai multe povești fascinante din trecutul nostru!”
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: papagali pirați, istorie maritimă, contrabandă colonială, animale exotice, comerț maritim, explorări geografice