Zeno Daniel Șuștac, avocat și coordonator al grupului „Părinții elevilor din România”, explică pentru publicația Școala 9 implicațiile legale și morale ale meditațiilor cu elevii în clasă și de ce fenomenul nu ocolește nici măcar cele mai bune licee.
Întreaga conducere a Liceului Goethe din Capitală a demisionat săptămâna trecută, miercuri, acuzând atitudinea „umilitoare” a inspectoratului trimis de Ministerul Educației. Alți profesori de la școală au lansat un protest de susținere, scrie Edupedu.
Totul a pornit de la plângerea unui părinte care a reclamat că „profesorul ținea ședințe de meditații cu elevii din clasă și acțiunile de intimidare ale aceluiași profesor față de elevul minor după ce acesta a refuzat să participe la ședințele de meditații”, după cum a explicat Ministerul Educației într-un răspuns pentru publicație.
Profesorii care dau meditații unui elev în clasă comit o abatere disciplinară în conformitate cu noua lege a educației, care poate duce la desfacerea contractului de muncă.
Piața globală a meditațiilor ajunge la 91 de miliarde de dolari
Ministerul Educației a publicat un decret prin care le cere profesorilor să semneze o declarație de interes până la sfârșitul acestui an, în care să precizeze că nu vor oferi meditații private contra cost în cadrul claselor pe care le predau.
271 de milioane de lei au fost declarate de profesori la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în perioada 2020-2022, scrie Gândul. Doar 10.000 de români își declară veniturile din meditații, dar specialiștii spun că numărul total este mult mai mare.
Se pot face mulți bani din meditații în afara școlii și în alte țări. În 2022, piața globală de tutoriat a fost estimată la 91 de miliarde de dolari și se așteaptă să crească cu 6,8% anual până în 2030, potrivit platformei Grand View Research.
Școala 9 a stat de vorbă cu avocatul Zeno Daniel Șuștac, coordonator al grupului „Părinții elevilor din România” și autor al cărții-manifest despre educație „Alandalia”. Acesta a explicat care sunt riscurile atunci când un profesor își instruiește proprii elevi: Presiunea exercitată de note pentru ca părinții să cumpere meditații și discriminarea.
„Sper să nu avem clanul meditatorilor, clanul celor neimputabili”
„Cel care își aduce contribuția este privit altfel și poate primește note mai bune, în timp ce cel care refuză să facă aceste exerciții este pus la colțul infamiei”, spune Zeno Daniel Șuștac.
„Mi-ar plăcea să cred că nu există astfel de carteluri în instituțiile de învățământ – eu sunt mai mult un visător – care nu urmăresc decât să facă bani prin meditații. Adică, sper să nu existe clanul meditațiilor, clanul non meditațiilor sau ceva de genul ăsta. Sper că cazul Goethe este un caz absolut unic și că măsurile care se iau îl pun la colțul rușinii, în categoria celor care nu sunt”, spune avocatul.
El propune o soluție pentru a scoate din zona gri meditațiile, care sunt deja o parte normală a societății românești: „Aș vedea necesitatea unui sistem de meditații centralizat, finanțat de stat. Am ridicat această problemă de mulți ani. Sau emiterea de tichete educaționale pentru părinți pentru a plăti legal aceste servicii și, de asemenea, impozitarea meditațiilor, ar fi încurajate veniturile la bugetul de stat și toate acestea. Și nu în ultimul rând, ar duce la o profesionalizare a meditațiilor, pentru că un serviciu impozitat are anumite standarde atunci când este privit la lumina zilei.
Acest tutoriat s-ar desfășura pe trei niveluri, explică Șuștac:
- Tutoratul, adică copiii care țin pasul cu lecțiile;
- Excelență, pentru cei care sunt capabili de performanțe înalte;
- Cursuri particulare pentru elevii care lipsesc de la școală din motive de sănătate.
În opinia sa, Legea educației are de suferit pentru toți copiii dacă meditațiile nu se încadrează în domeniul legalității. „În sălile de clasă, din păcate, activitatea educativă se concentrează pe doi sau trei elevi cu performanțe înalte, iar celorlalți li se spune că nu ajung la nivelul celorlalți. Și de foarte multe ori profesorul de la clasă scade calitatea, adică nu face tot ce poate pentru că se gândește că, dacă elevul vrea ceva mai bun, poate să meargă la meditații și să învețe suplimentar”, spune el.
„Este un cartel format din doi sau trei profesori care își predau elevii pe rând.”
De ce, în sistemul pe care îl vede Shustac, chiar și elevii de la școlile de top, cu rezultate bune la examenele naționale și cu profesori căutați, trebuie să fie învățați? Avocatul consideră că aceasta este vechea problemă a privilegiilor de top: „Sunt multe cazuri în care lucrurile scapă complet de sub control sub pretextul numelui și reputației instituției de învățământ în cauză: Un număr de elevi care au un anumit nivel sunt cei care contează pentru instituția de învățământ în cauză, ceilalți, care nu se încadrează, să spunem, în sfera olimpicilor, sunt tratați ca elevi de mâna a doua. Nu este corect ca materia neevaluată să fie evaluată retrospectiv în clasă. Există multe cazuri în care se întâmplă acest lucru. Cei care sunt în liceele de top sunt de neatins”.
Chiar și unii profesori care au obținut rezultate bune la diverse concursuri sunt iertați de tot, adaugă activistul. „Este suficient ca un anumit profesor să obțină niște rezultate în timp pentru ca aceste rezultate să justifice orice fel de comportament inadecvat, inacceptabil, lipsit de etică. Lucrurile inacceptabile se întâmplă în fața excelenței liceului în cauză”.
În discuțiile cu alți părinți, Shustac a observat o altă practică: oamenii nu dau meditații direct cu profesorul de la clasă, ci există grupuri de doi sau trei profesori care fac schimb de elevi între ei. „Este de fapt un cartel de doi sau trei profesori care își schimbă elevii între ei. La suprafață, nu au nicio legătură cu elevul din clasă, dar în realitate este vorba despre aceeași sferă de interes și influență.”
„Morala profesorilor este, în general, foarte subevaluată în România”.
Atitudinea pe care o găsește în rândul profesorilor din mediul online atunci când vine vorba de reglementarea meditațiilor sau a cadourilor pe care le primesc de la elevi pune sub semnul întrebării morala pe care ar trebui să o aibă profesorii.
„În opinia mea, există o atitudine aberantă în grupurile de profesori. Profesorii cred că este justificat faptul că sunt tolerați în evaziune fiscală pentru că au un venit mic. Adică, ei spun cu voce tare: De ce suntem luați peste picior? Nu sunt și alții care câștigă mai mult decât noi, care lucrează la negru? Eu cred că morala profesorilor din România este fundamental subevaluată.”