Imaginează-ți că privești sistemul nostru solar de sus, ca și cum ai fi deasupra polului nord al Soarelui. Ca o hartă pe masă. Ce vezi? Toate planetele, aliniate cuminți pe orbitele lor, se mișcă în sens invers acelor de ceasornic.
Pare un detaliu minor, dar este rezultatul unei povești cosmice uimitoare care a început acum miliarde de ani.
Simularea detaliată a acestui proces complex a fost posibilă abia în 2021, cu ajutorul supercomputerului japonez „Fugaku”, care a reușit să reproducă în detaliu modul în care Soarele se rotește mai rapid la ecuator decât la poli.
Cum s-a născut sistemul nostru solar
Cândva, în adâncurile galaxiei, s-a format un nor uriaș de praf și gaze. Cel mai probabil, formarea sa a fost declanșată de explozia unei supernove, după care acest nor a început să se „rupă” și să se comprime sub acțiunea gravitației. Așa s-a născut Soarele nostru.
Majoritatea materiei a mers la formarea stelei, care este compusă în proporție de 91% din hidrogen și aproape 9% din heliu. Resturile de gaz și praf s-au transformat într-un disc care se rotea în jurul noii stele. Din acest disc s-au format mai târziu planetele, sateliții lor și toate celelalte „mărunțișuri” care împodobesc spațiul cosmic – asteroizi, comete, meteori.
Întrebarea „De ce totul se rotește în sens invers acelor de ceasornic?” rămâne un mister fascinant. Oamenii de știință cred că răspunsul se află în direcția aleatorie de rotație a norului inițial. În timpul comprimării și rotirii, această dinamică s-a păstrat, transmițându-și mișcarea nu doar stelei, ci și planetelor.
Revoluția lui Copernic: până la urmă nu în jurul Pământului
Timp de secole, oamenii priveau cerul și erau convinși: totul se învârte în jurul nostru. Astronomul Nicolaus Copernic a provocat o adevărată revoluție în secolul al XVI-lea când a declarat că Pământul nu este centrul Universului, ci doar una dintre planetele care se rotesc în jurul Soarelui.
Astăzi acceptăm acest lucru ca pe un fapt evident. Dar ce influențează direcția de mișcare a planetelor? Totul este destul de simplu (ei bine, aproape): traiectoriile și rotația lor sunt determinate de condițiile de formare. Undele de șoc, turbulențele din nor și alte „detalii” din acea perioadă au stabilit exact cum se „înșurubează” orbitele.
Când planetele încalcă regulile: Venus și Uranus
În sistemul solar avem două planete rebele: Venus și Uranus.
Uranus parcă s-a culcat pe o parte. Axa sa este atât de înclinată încât fără o schemă specială e aproape imposibil să-ți dai seama încotro se rotește.
Venus a mers și mai departe: se rotește în direcția opusă. Acest fenomen se numește retrograd. Pare că „înoată înapoi” dacă o privești de pe Pământ. Oamenii de știință cred că aceste ciudățenii sunt rezultatul coliziunilor cu obiecte cosmice uriașe în primele etape ale existenței sale.
Dar dacă totul ar fi fost invers?
Să ne imaginăm că întreg sistemul solar s-ar roti în cealaltă direcție. Pentru viața noastră nu ar schimba nimic: stelele și planetele ar rămâne la locul lor, ziua tot 24 de ore ar avea.
Altceva ar fi dacă Pământul ar înceta brusc să se rotească sau, și mai interesant, s-ar roti în direcția opusă. Aici ar începe problemele serioase: vânturi devastatoare, tsunami-uri, schimbarea dinamicii obișnuite a vieții. Pe scurt, nu suntem deloc pregătiți pentru așa ceva!
Ordinea noastră cosmică
E greu de crezut că în spatele ordinii cu care ne-am obișnuit se ascund procese atât de grandioase. Axa lui Uranus, încăpățânarea lui Venus, „înțelegerile” gravitaționale dintre Soare și planete – toate acestea nu sunt doar cifre dintr-un manual, ci realitatea pură. Când privești cerul, nu uita: suntem parte din acest sistem imens, iar regulile lui sunt mult mai complexe decât par.
Te invităm să împărtășești acest articol cu prietenii tăi pasionați de astronomie și să ne urmărești pentru mai multe povești fascinante despre Universul nostru!
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: sistem solar, planete, rotație, Venus, Uranus, gravitație