Închide ochii și imaginează-ți că ești pe plajă: stai întins pe nisipul auriu și fierbinte, simți briza ușoară dinspre mare, deasupra ta se leagănă o frunză de palmier, iar în mână ții un pahar rece de mojito – cu bule care țâșnesc și aromă proaspătă de lămâie care îți gâdilă nasul.
Ți-ai putut imagina scena? Acum încearcă să îți imaginezi că în loc de toate aceste imagini, în mintea ta nu există nimic – doar conceptul abstract al unei plaje. Știi că ar trebui să fie mare și nisip, dar nu le poți „vedea” în fața ochilor. Așa descriu experiențele lor persoanele cu afantazie când încearcă să își formeze imagini mentale.
Cum funcționează imaginația în creierul nostru
Înainte să înțelegem de ce unii oameni „nu au imaginație”, e important să vedem cum funcționează aceasta. Hai să stabilim că prin imaginație înțelegem capacitatea de a experimenta senzații fără stimuli externi corespunzători. Mai simplu spus, imaginația ne permite să „vedem” un măr în minte chiar dacă nu avem unul în fața noastră. Cercetătorii numesc asta „reprezentare mentală”.
Studiile științifice arată că atunci când ne imaginăm ceva, se activează aceleași rețele neuronale implicate în percepția vizuală. Practic, imaginația e ca o versiune mai „slabă” sau mai „neclară” a percepției.
În special, se activează zone ale creierului legate de vedere:
- Cortexul parietal
- Cortexul temporal
- Cortexul vizual secundar
E interesant că unele cercetări pe sportivi arată cum antrenamentele „mentale” le îmbunătățesc performanțele reale. Probabil pentru că imaginarea acțiunilor, chiar și într-o măsură mai mică, activează aceleași rețele neuronale ca și acțiunile propriu-zise.
Ce este afantazia și cum trăiesc oamenii cu ea
Afantazia este imposibilitatea de a crea imagini mentale vizuale fără stimuli externi. Asta nu înseamnă că acești oameni nu au deloc imaginație – doar că funcționează diferit și nu se bazează pe imagini vizuale.
Cercetările arată că afantazia apare la doar 2-4% din populație. Nu este o boală sau o tulburare, ci doar o particularitate. Adesea, persoanele cu afantazie nici nu realizează că alți oameni au un „televizor intern” în minte.
Calitatea „imaginilor” din acest „televizor mental” variază mult de la om la om. Unii nu văd nimic, în timp ce alții au o imaginație atât de vie și detaliată încât imaginile par reale – aceasta se numește hiperfantazie. Există și variante intermediare, deci imaginația poate fi văzută ca un spectru între afantazie și hiperfantazie.
Cum trăiesc oamenii fără „imaginație vizuală”
De obicei, persoanele cu afantazie își descoperă această particularitate întâmplător. Toată viața au crezut că sfatul de a număra oi când nu pot dormi e doar o metaforă, până când cineva le cere să-și imagineze și să descrie un măr. Atunci rămân nedumeriți: „Cum adică să-l văd? Mă gândesc la măr, dar nu văd nimic!”
Specialiștii spun că experiența lor diferă. Particularitatea lor îi afectează în diverse moduri:
- Unii nu pot vedea imagini mentale cu ochii închiși, dar reușesc cu ochii deschiși
- Le este mai greu să-și amintească evenimente din viață – își amintesc ce s-a întâmplat, dar fără componenta vizuală
- Adesea nu-și pot aminti fețele celor dragi din cauza particularităților memoriei vizuale. Totuși, recunosc fără probleme fețele când văd oamenii în realitate sau în poze.
Te invităm să împărtășești acest articol dacă ai aflat lucruri noi despre cum funcționează mintea noastră și despre diversitatea modurilor în care oamenii experimentează lumea.
Sursa imaginii: Unsplash
Etichete: afantazie, imaginație, creier, neurologie, hiperfantazie, memorie vizuală